FIERARII – Spectacol aniversar George Mihăiță
Teatrul Național București – Sala „Ion Caramitru”
28 septembrie 2026, ora 19:00

„Fierarii”, comedia semnată de dramaturgul Milos Nikolic, născut în Kosovo în 1939, revine pe scena Teatrului Național București într-o montare savuroasă regizată de Horațiu Mălăele, care își asumă și rolul principal[1]. Spectacolul din 28 septembrie 2026, programat la ora 19:00 în Sala „Ion Caramitru”, este dedicat aniversării lui George Mihăiță, unul dintre marii artiști ai generației sale[1][2].

Piesa pornește de la textul original al lui Milos Nikolic, în care un fierar neamț descoperă, după mult timp, că fiul său este, de fapt, copilul unui român[1][5]. În adaptarea lui Horațiu Mălăele, povestea capătă o turnură și mai trăsnită: fierarul Grigorie, român de profesie și de fire, află că fiul lui este copilul ungurului Peter, care la rândul său descoperă că fiul lui are tată pe rusul Ivan, iar Ivan constată, în final, că băiatul lui aparține… lui Grigorie[1]. Această încurcătură „genetică” are rădăcini în al Doilea Război Mondial, când toți cei trei bărbați – fierari de meserie – au fost trimiși pe front ca soldați[1][6].

Dincolo de comic și de situațiile bufe, „Fierarii” atinge teme profunde: consecințele războiului asupra vieții oamenilor simpli, identitatea și sângele „amestecat” al Europei, dar și iluzia naționalismului ridicat la rang de doctrină de unele partide contemporane[1][4]. Milos Nikolic scrie o comedie solidă, care stârnește hohote de râs din necazul celor trei bărbați de naționalități diferite, puși în fața adevărului că fiii lor au, genetic, cu totul alte origini decât își imaginau[1][4].

Personajele feminine sunt concentrate în figura Matildei, soția românului Grigorie, singura femeie prezentă în text[1]. Ea susține cu pasiune că niciuna dintre neveste nu și-a înșelat bărbatul: au vrut doar să se asigure că breasla fierarilor va avea urmași, într-o lume în care meseria lor – una dintre cele mai vechi, atestată încă din Biblie – stă la temelia existenței oamenilor simpli[1]. Ironia vremurilor moderne este că fiii, așa cum spun tații lor, nu mai sunt fierari, ci au ales alte profesii, iar visul Matildei de perpetuare a breslei se spulberă în realitatea de azi[1].

Horațiu Mălăele construiește adaptarea pe traducerea Veronicăi Lăzăreanu, un text colorat, cu accente triviale, care amplifică umorul și savoarea replicilor[1]. Scenografa Maria Miu – cunoscută pentru harul ei vizual – ridică pe scenă o fierărie autentică, desenată în detaliu cu unelte, nicovale și obiecte specifice meseriei, completate de elemente din gospodăria unor oameni de la țară[1]. Decorul este gândit funcțional și spectaculos, oferind numeroase posibilități pentru mișcarea scenică și jocul actorilor[1].

Durata spectacolului este de aproximativ o oră și zece minute, cu un început inedit: primele cinci minute îl surprind pe Grigorie rătăcind prin fierărie, cu lanterna, pe întuneric, în căutarea „ceva”-ului care îl frământă[1]. Deși această secvență absurdă nu se ancorează direct în acțiunea ulterioară, ea setează tonul jocului scenic și al universului interior al personajului.

Distribuția este una de