FURIA CARE MĂ VA VINDECA

Despre eveniment

de Renata Teodora Cule cu inserții din materialele sensibile textuale ale Adrianei Butoi și Zitei Moldovan Cu: Zita Moldovan, Adriana Butoi, Bianca Mihai Muzică: Bianca Mihai Mișcare scenică: Adriana Butoi Regie și dramaturgie: Mihaela Drăgan Durata: 1 h 45 min / Pauză: Nu Acces: +16 ani (limbaj licențios) Spectacol realizat în coproducție de Teatrul Dramaturgilor Români și Giuvlipen, cofinanțat de Uniunea Europeană.

Monica, prezentatoare TV trecută de 45 de ani, își vede existența destrămându-se într-o singură zi: faptul că refuză să cedeze avansurilor șefului ei o costă cariera, iar concedierea are loc în același timp cu un moment mediatic puternic – eliberarea fraților Tate, acuzați de viol, trafic de persoane și constituirea unui grup infracțional. Pentru Monica, această suprapunere devine începutul unei rupturi lăuntrice care o împinge tot mai mult spre derivă. Imaginea abuzivă a șefului ajunge să se amestece obsesiv cu figura publică a unor bărbați promovați de manosferă, un mediu online care normalizează misoginia și violența simbolică împotriva femeilor.

Prinsă între furie și neputință, Monica intră într-un proces de fragmentare psihică: realitatea, memoria și proiecțiile ei se contopesc și, deși încearcă să-și lucreze trauma în terapie, ședințele devin un spațiu instabil, iar limita dintre vindecare și radicalizare se pierde treptat. Pe măsură ce încrederea în instituțiile care ar trebui să o apere se degradează, Monica începe să ia în calcul o formă extremă de „justiție personală” și își conturează un plan: dacă sistemul nu îi pedepsește pe agresori, poate că dreptatea trebuie căutată altfel.

Spectacolul îi urmărește alunecarea și ridică întrebări despre posibilitatea vindecării traumei într-o societate care minimizează agresiunile, de la microagresiuni cotidiene până la abuzuri sistemice. Poate cineva să se vindece într-o lume care îi neagă mereu experiența? Și ce se întâmplă când vocile misogine nu mai sunt doar fundal, ci devin ideologie dominantă? Va reuși Monica să facă dreptate atât pentru ea, cât și pentru celelalte femei?

„Construit ca un manifest scenic inspirat de spiritul dadaist, spectacolul rupe linearitatea dramaturgică și implică publicul într-o confruntare incomodă cu realitatea. Creat de o echipă artistică exclusiv feminină, devine nu doar o poveste despre o femeie, ci un strigăt colectiv despre urgența de a recunoaște, denunța și transforma violența de gen. Nu oferă răspunsuri facile, ci lasă publicul cu o întrebare arzătoare: ce faci când justiția eșuează și cât de departe poți merge ca să faci dreptate?” – Mihaela Drăgan

Teatrul Dramaturgilor Români este o instituție publică de cultură subvenționată de Consiliul General al Municipiului București. Giuvlipen înseamnă feminism în limba romani și este prima companie de teatru independent feminist rom din România, care își propune să revendice arta, istoria și identitatea culturală romă, prin povești spuse de artiștii și artistele rome.